Despre specii

Familia Pelobatidae reprezintă un grup arhaic de broaşte săpătoare, conservativ din punct de vedere morfologic, ale cărei relaţii filogenetice cu restul grupelor de anure rămâne neclară (Ford şi Cannatella, 1993; Hay şi colab., 1995; García-París şi colab., 2003; Frost şi colab., 2006). Până nu de mult, datorită modului de viaţă şi a morfologiei generale similare, în această familie erau incluse şi cele şapte specii de broaşte săpătoare nord americane, dar în urma recentelor studii acestea au fost plasate într-o familie separată, Scaphiopodidae, cu două genuri, Scaphiopus şi Spea (García-París şi colab., 2003; Frost şi colab., 2006).

La ora actuală familia Pelobatidae este reprezentată de un singur gen, Pelobates cu patru specii: o specie vest africană, P. varaldii, una vest europeană P. cultripes, una central/estică, P. fuscus şi una estică, P. syriacus, în România fiind întâlnite ultimele două.

În România, doar P. fuscus și P. syriacus apar în sălbăticie.

Speciile acestui gen se caracterizează printr-un mod de viaţă ascuns, fiind active numai noaptea, pe timpul zilei sau în perioadele secetoase fiind îngropate în pământ. Nu este de mirare că prezenţa acestor specii în multe regiuni a fost semnalată foarte târziu. De exemplu, în Balcani, P. syriacus a fost descris din Macedonia abia în 1928 (Karaman, 1928), din Bulgaria în 1932 (Müller, 1932), din România în 1954 (Băcescu, 1954), iar din Grecia în 1975 (Böhme, 1975).

Peninsula Balcanică este crucială pentru explicarea relaţiilor filetice, a răspândirii geografice şi corologiei acestei familii. Dobrogea reprezintă o zonă importantă pentru studiul acestui grup, deoarece este pe de o parte limita sudică a ariei de distribuţie a lui P. fuscus şi pe de altă parte tot aici se găseşte şi limita nordică de distribuţie a lui P. syriacus.

Bibliografie

Băcescu, M. 1954. Pelobates syriacus balcanicus Karaman, o broască nouă pentru fauna R.P.R. Comunicările Academiei R.P.R. 4: 483-490.

Böhme, W. 1975. Zum Vorkommen von Pelobates syriacus Boettger, 1889 in Griechenland (Amphibia: Pelobatidae). Senckenbergiana biologica 56: 199-201.

Džukić, G., Beskov, V., Sidorovska, V., Cogălniceanu, D., Kalezić, M. 2005. Historical and contemporary ranges of the spadefoot toads (Pelobates spp., Amphibia, Anura) in the Balkan Peninsula. Acta Zoologica Cracoviensia 48: 1-9.

Ford, L.S., Cannatella, D.C. 1993. The major clades of frogs. Herpetological Monographs 7: 94-117.

Frost, D. R., Grant, T., Faivovich, J., Bain, R.H., Haas, A., Haddad, C.F.B., De Sa, R.O., Channing, A., Wilkinson, M., Donnellan, S.C., Raxworthy, C.J., Campbell, J.A., Blotto, B.L., Moler, P., Drewes, R.C., Nussbaum, R.A., Lynch, J.D., Green, D.M., Wheeler, W.C. 2006. The amphibian tree of life. Bulletin American Museum of Natural History. New York. 297: 1-370.

García-París, M., Buchholz, D.R., Parra-Olea, G. 2003. Phylogenetic relationships of Pelobatoidea reexamined using mtDNA. Molecular Phylogenetics and Evolution 28: 12-23.

Karaman S.L. 1928. Contribution to herpetology of Yugoslavia. Bulletin de la Societe Scientifique de Skopje 4, Section des Sciences Naturelles 1: 129-143. (in Serbian).

Müller, L. 1932. Beiträge zur Herpetologie der südeuropaischen Halbinsel/I. Herpetologisch Neues aus Bulgarien. Zoologischer Anzeiger 100: 299-309.

Copyright 2011-2018. Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole - Universitatea Ovidius Constanța.

Premium Theme for Drupal 7.x created by DoubleMThemes + Back to Top